Mic

Furnica se impiedica
De un fir de praf,
Eu merg inainte

Apa

Nor zdrentuit, cerul nu poate sa-l mai tina
Si cade stropi facut, de vant
Izbind verdele ierbii.

Fulg

Ninge chiar de nu poti prinde fulgii de zapada
Oricum se aseaza ei pe tine,
Dar nici acolo, prea mult nu pot sta

Sclavii libertatii

Suntem ca si aceia care nascuti in inchisoare,
Vorbim cu mandrie de libertatea noastra
Privind cum umbrele de gratii ne tulbura somnul
Si tot fugim ca si copiii, dupa cutii frumoase dar fara valoare.
Din libertate facut-am gardianul de temut,
Ce ne orbeste ca soarele in plina vara
Si ne sleieste de puteri.

Dar unde esti tu dulce libertate? Cat de aproape sau cat de departe?

Secretul vietii

Iubeste fara sine, iubeste fara scop!

Gand

Ca un proaspat prunc,
Bucurie sa aduci, celor ce-i cunosti
Si-ti sunt necunoscuti.

Ca un pamant,
Sa tii in poala, atat un munte de granit,
Cat si copacul doborat de vant.

Ca apa de izvor,
Sa ii incanti, pe cei insetati,
Cat si pe cei murdari.

Ca o lumanare,
Lumina sa arunci, atat celor inalti,
Cat celor mici.

Ca vantul cel mai racoros,
Sa mangai, pe cel ce-a asudat in soare,
Cat si pe cel nu-si gaseste calea-n toropeala.

Ca si ceva de nedescris,
Sa fi in lipsa si in toate...

E acelasi

Anunt cu bucurie in randuri ca e acelasi. Abia azi am vazut soarele dupa o perioada destul de lunga de timp. E acelasi. E cald. Oricum sper sa dureze mai mult prezenta lui zilnica. Oricum norii sunt bineveniti, atata vreme cat sunt temporari.