luni, 14 aprilie 2008

Gand




Ca un proaspat prunc,
Bucurie sa aduci, celor ce-i cunosti
Si-ti sunt necunoscuti.

Ca un pamant,
Sa tii in poala, atat un munte de granit,
Cat si copacul doborat de vant.

Ca apa de izvor,
Sa ii incanti, pe cei insetati,
Cat si pe cei murdari.

Ca o lumanare,
Lumina sa arunci, atat celor inalti,
Cat celor mici.

Ca vantul cel mai racoros,
Sa mangai, pe cel ce-a asudat in soare,
Cat si pe cel nu-si gaseste calea-n toropeala.

Ca si ceva de nedescris,
Sa fi in lipsa si in toate...

Niciun comentariu: