Fulg

Ninge chiar de nu poti prinde fulgii de zapada
Oricum se aseaza ei pe tine,
Dar nici acolo, prea mult nu pot sta

Sclavii libertatii

Suntem ca si aceia care nascuti in inchisoare,
Vorbim cu mandrie de libertatea noastra
Privind cum umbrele de gratii ne tulbura somnul
Si tot fugim ca si copiii, dupa cutii frumoase dar fara valoare.
Din libertate facut-am gardianul de temut,
Ce ne orbeste ca soarele in plina vara
Si ne sleieste de puteri.

Dar unde esti tu dulce libertate? Cat de aproape sau cat de departe?

Secretul vietii

Iubeste fara sine, iubeste fara scop!

Gand

Ca un proaspat prunc,
Bucurie sa aduci, celor ce-i cunosti
Si-ti sunt necunoscuti.

Ca un pamant,
Sa tii in poala, atat un munte de granit,
Cat si copacul doborat de vant.

Ca apa de izvor,
Sa ii incanti, pe cei insetati,
Cat si pe cei murdari.

Ca o lumanare,
Lumina sa arunci, atat celor inalti,
Cat celor mici.

Ca vantul cel mai racoros,
Sa mangai, pe cel ce-a asudat in soare,
Cat si pe cel nu-si gaseste calea-n toropeala.

Ca si ceva de nedescris,
Sa fi in lipsa si in toate...

E acelasi

Anunt cu bucurie in randuri ca e acelasi. Abia azi am vazut soarele dupa o perioada destul de lunga de timp. E acelasi. E cald. Oricum sper sa dureze mai mult prezenta lui zilnica. Oricum norii sunt bineveniti, atata vreme cat sunt temporari.

Nemasurat

Si azi e nor. Nici nu mai cred ca mai e soarele in forma aia pe care o stiu. Aseara nu era nicio stea de atata nor. Nici nu mai cred ca mai sunt stelele in formele alea pe care le stiam. Tot lumina asta gri albastruie lumineaza imprejurimile. Totul e incremenit ca nici vantul nu mai adie. Doar sunetele sunt la fel de zglobii. Feluritele sunete.

Dar si astazi totul e colorat, poate prea colorat.

Ochi de soare

De unde atata tristete?
Si unde sa incapa?
E prea apasatoare ca sa poti scapa?
Te intrebi de ce o meriti?
Te-ntrebi cine ti-a dat-o?

Oh, dulce tristete, dulce amagire,
Binecuvantata esti ca doar tu ma poti trezi,
Doar tu poti sa-mi arati ce nimeni nu-mi arata
Tristete dulce, Adevarul tu il arati.

Doar cine te intelege, iti vede perfectiunea, dulce tristete
Cine fuge de tine si se ascunde,
Indurerat va fugi mereu, mereu
Nu-si va gasi nicicand linistea,
Dar cine va intra pe poarta ce-o arati,
Nu te va mai zari nicicand,
In hainele tale zdrentuite.

In imperiul iluziilor
Ignoranta-i imparat;

Castel de vise minunate,
Ti-ai construit in mintea-ti goala in esenta,
Tristetea vine si-ti arata
Ca totu-i trecator, impermanenta
Iar de te legi, ca sclavul far` stapan pasi-vei,

Privindu-te pe tine, dulce tristete
Ca-ntr-o oglinda vad amaraciunea ce ma are,
Caci tot visez la ape repezi,
Si-s trist ca nu le prind pe toate-n vale.

Cuprins de patimi nedescrise,
Imi umplu mintea de idei infloritoare
Si pan` la urma cade-n vise,
Tristetea nemplinirii, apasatoare.

In imperiul ignorantei
Iluzia-i imparat;

Un cal neimblanzit, necheaza si sfarama cu copita,
Amenintator necheaza,
Dar imblanzit departe el te poarta,
Si camarad il ai pe viata.

Oh, tu, dulce tristete, dulce amagire...

Nor

De doua zile e nor. Nor primavaratic. Nu prea am mai vazut soarele. Decat lumina difuza. Putea sa fie un nor tomnatic daca era octombrie, dar asa e primavaratic doar ca e aprilie. Sunt frunzele proaspete. Inca n-au crescut cum trebuie. Sunt alte sunete acu primavara. Cred ca sunt alte sunete mereu, asa ca primavara imi par diferite. Imi place primavara, dar imi place si vara si toamna, chiar si iarna. De ce nu mi-ar placea?
Sunt multe culori, prea multe.