Ochi de soare

De unde atata tristete?
Si unde sa incapa?
E prea apasatoare ca sa poti scapa?
Te intrebi de ce o meriti?
Te-ntrebi cine ti-a dat-o?

Oh, dulce tristete, dulce amagire,
Binecuvantata esti ca doar tu ma poti trezi,
Doar tu poti sa-mi arati ce nimeni nu-mi arata
Tristete dulce, Adevarul tu il arati.

Doar cine te intelege, iti vede perfectiunea, dulce tristete
Cine fuge de tine si se ascunde,
Indurerat va fugi mereu, mereu
Nu-si va gasi nicicand linistea,
Dar cine va intra pe poarta ce-o arati,
Nu te va mai zari nicicand,
In hainele tale zdrentuite.

In imperiul iluziilor
Ignoranta-i imparat;

Castel de vise minunate,
Ti-ai construit in mintea-ti goala in esenta,
Tristetea vine si-ti arata
Ca totu-i trecator, impermanenta
Iar de te legi, ca sclavul far` stapan pasi-vei,

Privindu-te pe tine, dulce tristete
Ca-ntr-o oglinda vad amaraciunea ce ma are,
Caci tot visez la ape repezi,
Si-s trist ca nu le prind pe toate-n vale.

Cuprins de patimi nedescrise,
Imi umplu mintea de idei infloritoare
Si pan` la urma cade-n vise,
Tristetea nemplinirii, apasatoare.

In imperiul ignorantei
Iluzia-i imparat;

Un cal neimblanzit, necheaza si sfarama cu copita,
Amenintator necheaza,
Dar imblanzit departe el te poarta,
Si camarad il ai pe viata.

Oh, tu, dulce tristete, dulce amagire...